Un clujean trăieşte de un an într-o ţară africană unde războiul a făcut mai multe victime decât în Iran şi Irak la un loc. Ştefan Roman stă de un an în inima continentului negru, în Congo, o ţară care încă plăteşte tributul bogăţiilor sale cu un război între armata naţională şi diferite grupuri de rebeli.

Geograf de meserie, românul a ajuns în satul Baraka printr-un proiect care are ca scop, printre altele, asigurarea securităţii alimentare în teritoriul Fizi din provincia congoleză Sud Kivu. Programul este, de fapt, un fel de punte între ajutor de urgenţă şi dezvoltare durabilă.

A dus salata de vinete în Africa

„Baraka înseamnă binecuvântare pe arabă. M-am bucurat să văd că sunt la 200 de metri de malul
lacului Tanganyika, m-a speriat puţin prezenţa mul tor militari şi rebeli Mayi-Mayi şi m-a surprins ce sincer şi plin de bucurie zâmbeşte lumea aici, cu toate că e o zonă de conflict”, povesteşte Ştefan despre primele impresii din Africa.
Parcă în oponenţă cu diversiunile din zonă este muzica monotonă care ajunge la urechile românului, destul de neplăcută, la fel ca şi mâncarea. Însă pe partea de mâncare „se lucrează” la îmbunătăţiri. Bucătarul care se ocupă de mâncarea angajaţilor implicaţi în program a învăţat de la Ştefan să gătească salată de vinete, şniţele, piure şi pâine de casă.

A pedalat în Anzi şase luni

În Congo, Ştefan nu a ajuns printr-o întâmplare. Este pasionat de munte şi sport, activitatea de bază a acestuia fiind cicloturismul, adică plimbările cu bicicleta în jurul lumii. A făcut până acum cam 27 de circuite, începute discret în ’99 prin Europa, la Capul Nord în Norvegia, şi continuate în mai multe ţări din America de Sud. Aceasta a şi fost regiunea de specia lizare în geografie, studiu pe care l-a ales să-l facă în Germania. Din 2002, însă, şi-a petrecut majoritatea timpului în sudul continentului american. După ce s-a înscris la cursurile facultăţii, Ştefan a fost trimis pentru o primă aplicaţie în Bolivia, unde a pornit pe bicicletă pentru şase luni ca să cunoască Anzii, pedalând până în Patagonia. Apoi, din nordul ţării Chile s-a întors în capitala peruană Lima. I-a trebuit jumătate de an să se întoarcă înapoi.

Sport extrem: camionturism


Unele momente extreme îi vin şi acum în minte. Îl amuză, iar altele încă îl pun pe gânduri pentru teribilismul care îl putea costa chiar viaţa. Printre atâtea imagini, Ştefan îşi aminteşte de un incident petrecut în Brazilia, unde un ţăran speriat, la care intenţiona să campeze, a tras cu puşca după el. Sau de situaţiile dificile din zonele aride de munte, la altitudini de peste 4.500 de metri, pe drumuri de munte, cu bicicleta ticsită ca un brad de Crăciun, cu echipament, unde fiecare pedală era resimţită în fiecare muşchi al corpului. Cea mai mare grozăvie a făcut-o într-o tură prin Turcia, în ’98, când obişnuia să practice „camionturism”, adică se agăţa de câte-un camion, pe pantele cele mai înalte, iar la un moment dat s-a lăsat tras vreo 50 km într- o zonă plană şi s-a desprins de camion doar când acesta depăşise viteza de 80 km/h.

Antiviolenţă asupra femeilor


Printre lucrurile care l-au lăsat fără cuvinte, când a ajuns în Africa, a fost şi situaţia femeilor congoleze. „Machismul dus la extrem de bărbaţii incapabili este detestabil!”, mărturiseşte românul, martor la extorsiuni, agresiuni fizice, violuri şi omorurile din timpul zilei, cele mai multe dintre ele în zona platoului înalt din Sud Kivu. Situaţia fragilă de securitate poate să degenereze oricând şi în satul Baraka, unde locuieşte acesta. Conflictul din Congo este considerat cel mai sângeros din istoria umanităţii, cu mai multe victime decât cele din Irak, Afganistan sau Darfur, mult peste patru milioane de victime. 
 

 

 

 

 

"Este foarte important să-ţi menţii calmul şi în situaţii dificile, atât în relaţia cu oamenii pe care îi întâlneşti, cât şi cu condiţiile de teren."

Sursa:http://turism.evz.ro/emain/articolul/874915/Un-roman-martor-la-ororile-din-Congo

Joomla templates by a4joomla